Pasiuni

Blogul cuprinde articole si poze cu produse crosetate de mine, unice si originale - cu scheme si descrieri sau cu povestea unui produs mai special. De asemenea, articolele sunt pozitive, optimiste, amuzante, îți redau o poftă de viață, de tot ce e bun și frumos în această lume. Vă invit să urmăriți blogul savurând niște articole pe gustul fiecăruia, completate de imaginile inedite cu articole handmade.

Fulgușor croșetat (+ schemă)


Într-o seară mi-a venit mie cheful să croșetez fulgușori. Deși aveam niște scheme speciale pentru fulgi, am ales să caut prin mapa cu motive. Scopul era să găsesc motive cu 6 colțuri, ca fulgii, așa că am ales să croșetez ceea ce mi-a atras atenția. Motivul era de la o pernuță, deaceea am și anexat poza să vedeți cât este de gingaș aplicarea acestuia în lucruri ceva mai utile, sper să mă ocup si eu de așa ceva în viitorul apropiat :). Până atunci, vreau să mă laud cu fulgusorul meu și va arăt și schema pentru cei interesați.
Nu vreau să explic schema, pentru cunoscători ar trebui să fie clară. Dacă apar întrebări, voi răspunde în măsura posibilităților.



Mai jos urmează schema. Sper să fie utilă. Spor la croșetat!

Pasiunea e o boală?



Abia acum îmi dau seama cât de capabili şi fără limite ar putea fi oamenii. Zic ar putea, fiindcă foarte puţini ajung să fie unici şi de neânlocuit. Foarte puţini ajung să fie apreciaţi, nu contează dacă se întâmplă prea târziu, important este ce a însemnat acest om pentru omenire şi cît de valorosă a fost sau este această viaţă care a favorizat evoluţia speciei din care ne tragem.
Poate am înţeles numai eu... dar, imi permit să fac un comentariu bazat pe propria experienţă faţă de "pasiune" şi importanţa acesteia în viaţa unei persoane.
Când învăţam la şcoală, am fost o fire descurcăreaţă şi foarte receptivă la tot ce se întâmpla în jur. Mi-a plăcut pictura, lucrul de mână, româna, istoria... şi chimia.
Chimia deveni-se o pasiune în liceu mai ales datorită faptului că ambii părinţi care erau chimişti au încercat să facă din minte un campion olimpic, eu zic că le-a reuşit, dar nu a fost să devin mare campion, oricum, la început mai greu, mai forţat până am ajuns să iubesc chimia, să-mi petrec timpul liber studiind chimie şi am reuşit doar datorită faptului că am făcut din asta o pasiune.
Facultatea am ales-o tot pentru chimie şi am reuşit să o termin doar datorită ambiţiei. Pasiunea pentru chimie s-a stins si am început să uit chiar unele lucruri esenţiale, am învăţat altceva, nu am exersat... oricum nui chiar totul pierdut, doar că nu mai este pasiunea...
Apoi a urmat o periodă în care m-am regăsit în munca şi răbdarea croşetatului. Pentru unii poate sună haios, dar..., era uşor fiindcă ştiam să mă descurc cu orice model şi schemă, îmi plăcea să văd ce pot crea, îmi plăceau lucrurile frumoase, utile, unice... eram atât de fericită încît puteam să croşetez noaptea, ziua, oriunde si oricât...
De patru luni am un nou loc de muncă. Pâinea a devenit noua mea pasiune. Cum? De patru luni, aproape în fiecare zi fac pâine (o secţie de specialităţi a unei companii mari de care nu prea se ocupau tehnologii, doar muncitorii, şi eu am devenit unul din ei). Norocul sau ghinionul meu e că facultatea pe care am terminat-o se chema " Tehnologia panificaţiei" şi adevărul că trebuie mai întâi să lucrezi ca mai apoi să poţi să fii o bucată de şef. Oricum, vorba era despre faptul că painea a devenit un sens al vieţii mele. Trebuia să fac paine bună, frumoasă, gustosă, cu coaja crocantă, cu miezul diferit pentru diferite specialităţi... Nu toate reţetele erau puse la punct, nu tot timpul pâinea ieşea la fel, sau la început aveam probleme cu unele reţete.
Stresss... Veneam acasă cu capul plin, când dormeam visam că fac pâine, visam acea pâine la care am avut probleme. Puteam să visez pâine de fiecare dată când trăgeam un pui de somn. Calculatorul meu era şi este plin de reţete. Am ajuns să găsesc rezolvări la unele probleme chiar în vis. Şi atunci am făcut o mică conexiune cu chimia. Mendeleev a visat sistemul periodic în vis, s-a trezit şi l-a scris pe hârtie, cu asta a marcat toată ştiinţa şi evoluţia omenirii.
Oamenii pot să facă imposibilul, pot măcar să îl atingă, dar trebuie să îţi doreşti asta cu toată fiinţa, trebuie să munceşti până la sânge, poate până la os, să crezi, să iubeşti...
Îmi amintesc ca în vis cum bunica făcea pâine, în covată mare..., şi eu micuţă, mă apucam s-o ajut. Era ceva minunat... maiaua, aluatul, modelarea.., dospirea şi în final coacerea . Şi acel miros de pâine proaspăt scoasă din cuptor, pe care de altfel îl savurez de mai multe ori pe zi, dar acela era deosebit.
Să nu vă mire dacă o să apară articole despre pâine, oricum e un blog despre pasiuni. Şi acum toată pasiunea mea pentru pâine mă face să fiu mândră de munca mea, să fiu fericită când văd ce pâine iese din cuptor şi să stiu că eu am facut-o să fie aşa cum este- PERFECTĂ.

Flămânzi de iubire



Aseară am privit un film despre care citisem că este genul de filme foarte romantice “ Before sunrise”. Evident că l-am privit impreună cu “EL” si din nou evident… mi-a placut filmul doar mie… Oricum, mă așteptam să-mi trezeasca emoții mai profunde, dar a fost ceva usor, poți să dormi bine după acest film și totuși vroiam să zic că mi-a deschis câteva paranteze despre dragoste, cateva idei, sugestii. Nu că aș învăța asemenea lucruri din filme, dar dacă tot ai pierdut niște ore din viața asta scurtă pentru un film cu 2 personaje, atunci aș prefera să mai reflectez puțin la cele vazute și auzite în film si să aleg ceva pentru mine.
Mă întreb dacă un cuplu s-ar plictisi unul de celalalt peste o perioada de timp. Am văzut cupluri care erau căsătoriți de mai mult sau mai puțin timp și care își duceau viața în comun de dragul copiilor sau de ochii lumii sau pentru sute de motive dar nu pentru sine. Si totuși să trăiești alături de o persoană iubită înseamnă că trăiești pentru sine ? Iarăși nu e corect... Nu vreau să ma pronunț ”pentru tot restul lumii”, dar eu cred că dragostea adevarată înseamnă un continuu sacrificiu, efort și speranță pentru a deveni cât mai bun în toate și pentru a face cât mai fericită persoana de lângă tine.
Pentru a fi înțeleasă mai bine: oare faptul că încerci să menții curățenia în casă, nu înseamnă o expresie a iubirii ? Sau dacă de fiece dată când gătești ții cont de preferințele celuilalt, apoi de ale tale și te strădui să-ți iasă cât mai bine sau să-ți iasă anume așa cum îi place lui, înseamnă oare asta o dovadă de iubire ?
În fiecare zi mă gândesc ce aș putea face ca să obțin și mai multă iubire..., se chiamă aceasta egoism ? sau mai degrabă este un scop al vieții noastre programat în fiecare cromozom care a evoluat sau a fost creat de o forță supremă. Da, alături de autodistrugerea pe care o poartă fiecare ființă umană în sânge, este și speranța, și dragostea. Dragostea tot este speranță, puțin mai egoistă fiindcă atunci cînd donează atât de voluntar servicii, atenție, dragoste, timp, suferință, copii și încă multe altele de fapt toate acestea își au scopul lor, își așteaptă o răscumpărare, un feed-back. Undeva.., în adâncul conștiinței așteaptă să fie răsplătite cu și mai multă dragoste...
Tot ce facem în viață pentru o anumită persoană, cu sau din dragoste, este pentru a primi și mai multă dragoste. De unde vine această dorință ? din speranță sau din autodistrugere ?, pentru că dacă răspunsul așteptat întârzie să vină sau nu apare deloc, totul începe să se transforme în dezamăgire, fluturașii în viespi... Este ceva atât de subtil între speranță si disperare...
Si totuși „ Speranța ..... ultima” rămâne doar să păstrăm ceea ce avem mai bun și mai scump, rămâne doar să muncim zi de zi pentru a fi iubiți și mai mult, pentru a primi și a da iubire în continuare.

Poșetă unică :)




Orice doamnă sau domnișoară ar fi fericită să aibă în garderobă lucruri unice. Aceste lucruri te fac să te simți difertă și unică în felul tău. Sunt cele mai valoroase, atrag privirile și te scot în evidență.



În dar un înger păzitor

Am gasit recent niște reviste cu scheme diferite de îngerași croșetați, am încercat-o pe una dintre cele mai ușoare și cred ca mi-a reușit destul de bine. Acești îngerași i-am dăruit celei mai dragi și mai drăguțe persoane din viața mea, oricum, sunt încă destul de multi oameni importanți care merită toată recunoștința mea pentru ceea ce au facut cândva pentru mine, sau doar pentru faptul că există în viața mea. De aceea nu cred că mi-ar ajunge nici 100 de îngerași pentru recunoștința mea față de atâția oameni buni de care mă înconjoară și care îmi fac viața fericită.
Sunt atâtea mistere legate de îngerii păzitori. Se crede că sunt mereu alături și le putem cere ajutorul de câte ori suntem în dificultate.





Eu sper că îngerașii mei să aducă bunătate și împlinire, iar oamenii dragi din viața mea să fie cât mai mult timp posibil alături de mine.
Cât de fericiți eram atunci când familia era întreagă, plină... șă cât de greu este acum când revin acasă să știu că nu mai sunt cu toții cei care mă așteptau. Viața nu e atât de lungă precum credeam și uneori dorul de persoana aceea dragă și importantă care acum cu părere de rău nu mai este printre noi, devine tot mai mare..., lumea parcă a devenit mai rea fără acel om bun care îmi era aproape cu un sfat înțelept, cu o vorbă bună și cu dragoste...
Îngerași, îngerași, îngerași... să aveți grijă de oamenii dragi mie să-mi fie alături la bine și la greu cât mai mult timp posibil...




Floricele pe câmpii

Am decis să vă demonstrez cum arată niste lucruri de mână într-o locuință și sigur nu o să mă opresc aici. Se vede că nu am muncit degeaba și îmi place cum aceste lucruri, la prima vedere poate neînsemnate își găsesc rostul.
“Cel mai bun mod de a-ți aprecia munca este să-ți imaginezi cum e făra ea.” spunea cândva Oscar Wilde...
Deși am scris mai devreme că pot realiza aceste obiecte la comandă, cu siguranță cele lucrate pentru mine și pentru familia mea își au rostul acolo unde își continuă destinul să emane frumusețe. Oricum, e bine că îmi place să muncesc la așa ceva, astfel încât pot oricând realiza altele, cu alte mărimi, culori, pe placul și dorințele persoanelor interesate de frumos. Aștept propuneri, sugestii și de ce nu, poate chiar și critici.





Mileu

Acest obiect l-am crosetat cu ceva timp în urmă, dar de atunci stătea destul de frumos la locusorul meritat pe deplin din odaia mea, așa că în cele din urma i-a venit și lui rândul sa pozeze pentru blogul meu.







Pălării croșetate(2)

Iarna aceasta am croșetat mai multe pălării, le-am făcut și prietenelor mele, și eu am purtat câteva... Sincer vorbind, așa cum fiecare căciuliță, pălărioară sau beretă era diferită nu doar după culoare, ci și după forme, eu mă simțeam în mod diferit de fiecare dată când îmi puneam pe cap o altă palărie. Desigur, uneori trebuia să se asorteze cu hainele și accesoriile purtate, dar de cele mai multe ori se asortau cel mai bine cu gândurile și starea mea de spirit.
Am aici niște poze la câteva din ele. Sunt lucrate cu dragoste, cu răbdare și cu mult suflet. Eu cred că o să vă placă, oricum, astept părerile și sugestiile voastre, iar dacă vă doriți una la fel, sau ceva mai diferit, putem lua legătura prin mail, dupa care discutăm detaliile.




















Pălării gânditoare

Vi s-a întâmplat vreodată să vă confruntați cu o problemă anume și să vă simțiți închiși în niște tipare de gândire care v-au împiedicat să găsiți o soluție satisfăcătoare? Sau să participați la o discuție unde faptele și părerile să se suprapună dezordonat, fără să se ajungă la o concluzie concretă? Sau să aveți cu disperare nevoie de o idee, dar sa nu vă vină nimic în minte?
În astfel de cazuri, nu cumva v-ați gândit cât de frumos și util ar fi să posedați un obiect magic care să vă ajute să gândiți și să creați cu claritate și imaginație?

Metoda celor șapte pălării

Poveștile fantastice sunt pline de obiecte magice care au proprietăți neobișnuite: inele care te fac invizibil, pantofi vrajiți care iți dau posibilitatea să alergi cu viteza vântului, lanțuri care te fac să devii invulnerabil etc.
De ce nu ar putea exista, să spunem, o pălărie care, dacă ne-o punem pe cap, să ne ajute să producem idei, să evaluăm corect o situație, să găsim soluția la o problemă? Închipuiți-vă: dacă suntem confuzi, nesiguri, ezitanți, … abracadabra! Am putea să ne punem pălăria noastra magică și iată că am descoperit ideea potrivită, strategia invingătoare, acțiunea eficace.
Ideea aceasta stă la baza unei metode pentru sporirea eficacității discuțiilor si procesului de gândire, metodă pusă la punct de profesorul Edward De Bono, considerat drept cea mai mare autoritate mondială în domeniul gândului creativ.

Cum funcționează metoda?
Evident, nu putem intra în prea multe detalii într-un articol , dar principiile de bază sunt extraordinar de simple și, odată întelese, permit obținerea imediată de rezultate nesperate. Practic, este vorba de a ne imagina că avem la dispoziție niște pălării de culori diferite, fiecare corespunzătoare unei anumite funcții a gândului, adica:
Pălăria albă – evaluarea obiectivă a situațiilor: fapte, cifre, informații. Cu pălăria aceasta pe cap, este mai ușor să vedem lucrurile așa cum sunt, fără nici o părere, interpretare, critică, emoție;
Pălăria roșie – se referă la emoții, la senzații și la intuiții. Când gândim cu pălăria roșie pe cap, nu este nevoie să dăm nici o justificare;
Pălăria neagră – gânduri negative, critică, pesimism, tot ceea ce poate merge prost. (Aici nu e nevoie de prea multe explicații, fiindcă se pare că mulți au în permanență pălăria neagră pe cap);
Pălăria galbenă – oportunități, gânduri pozitive, optimism. Cu această pălărie pe cap, trebuie să gândim pozitiv și să vedem numai avantajele situației;
Pălăria verde - creativitate, gânduri neobișnuite, ipoteze fantastice, brainstorming. Cu pălăria verde pe cap, nu există nici o limită in calea gândurilor (veți avea tot timpul să v-o puneți pe cea neagră).
Pălăria albastră – permite observații asupra gândurilor și corectarea lor. Controlează folosirea pălăriilor.
Pălăria violetă - culoare obţinută prin combinarea albastrului cu roşul, în proporţii egale, simbolizează uniunea dintre înţelepciune şi iubire. Se crede ca aceasta culoare poate absorbi energie.

Deci, fie în cursul unei discuții, fie în timpul unei reflecții personale, să ne imaginăm că ne punem pe cap una dintre pălăriile pe care le avem la dispoziție și astfel înfruntăm problema din punctul de vedere corespunzător. Atunci când ni se pare că funcția pălăriei pe care “o avem” s-a terminat, trecem la o altă culoare. Asta nu interzice, bineînțeles, să ne întoarcem, la nevoie, la o pălărie “deja folosită” (asta este chiar funcția pălăriei albastre, aceea de a coordona folosirea pălăriilor).
În ciuda aparenței simplității, metoda aceasta ne permite să obținem rezultate extraordinare, mai ales când este vorba de o discuție în grup, unde prea des ne preocupăm mai mult de a ne apăra punctul de vedere, în loc să muncim împreună pentru a găsi soluția creativă cea mai bună.

Idee preluată din revista Idei de Afaceri, Eduard de Bono – Pălării Gânditoare

Beretă cu fular - un cadou ideal...

Salut. Astăzi vă prezint o beretă la care am lucrat cu foarte mare plăcere. Am croşetat şi un fular care să se asorteze cu această beretă. Mi-a plăcut enorm de mult cum s-a primit, aşa că mi-am croşetat o beretă aproape identică doar pentru mine :)
Pozele sunt mai jos. Sper să vă placă şi vouă. Aştept comentarii, sugestii, propuneri...













P.S. Probabil aţi observat că sunt 2 berete puţin diferite după mărime: adică una e mai largă şi una mai micuţă, pentru gusturi diferite.

Trebuie de asemenea să-i mulţumesc prietenei mele că a fost de acord să pozeze şi să demonstreze fineţea şi armonia unor lucruri făcute de mână, cu multă bunătate şi răbdare, pe fonul unui chip frumos...

Inimioare croşetate

Salut. Se apropie Sf. Valentin, aşa că am croşetat câteva inimioare, de mai multe modele şi dimensiuni. Acestea pot să înfrumuseţeze şi să ofere originalitate felicitărilor şi/sau cadourilor oferite persoanei iubite. În funcţie de dorinţă şi necesitate, se pot croşeta inimioare de orice dimensiuni şi culori. Voi prezenta câteva din modelele deja croşetate. Încep cu cea mai mare inimioară - are aproximat 20 cm diametru.



Un element care face această inimioară şi mai specială este fundiţa:






Inimioarele de mai jos sunt ceva mai mici, au între 7 şi 10 cm diametru şi sunt ideale pentru orice felicitare.







Vă doresc o sărbătoare cât mai frumoasă! Şi nu vă lăsaţi păcăliţi: Ziua Îndrăgostiţilor este de fapt în fiecare zi...

Pălărie croșetată

Pălăria are 100 grame și conține 50% lână și 50% acril. Am croșetat pălăria în urma unei comenzi, dar dacă doriți să cumpărați acest model sau ceva asemănător, lăsați un comentariu aici sau trimiteți un mail la pasiunni@yahoo.com









P.S. Să aveți parte de o zi frumoasă!

Căciuliță croșetată

Salut! Căciulița are 80 grame și conține 50% lână și 50% acril. Dacă doriți să achiziționați această căciuliță sau alta asemănătoare(de exemplu altă culoare), sau împreună cu un fular asemănător, lăsați un comentariu aici sau trimiteți un mail la pasiunni@yahoo.com



Fular croşetat(2)

Salut. Astăzi vă prezint alt fular croşetat de mine. Acesta are 2 m lungime, 20 cm latime, 100% acril. Acesta deja l-am vândut, dar pentru doritori pot sa fac oricând unul nou-nouţ. Pozele sunt mai jos. Sper să vă placă. Aştept comentarii :)