Pasiuni

Blogul cuprinde articole si poze cu produse crosetate de mine, unice si originale - cu scheme si descrieri sau cu povestea unui produs mai special. De asemenea, articolele sunt pozitive, optimiste, amuzante, îți redau o poftă de viață, de tot ce e bun și frumos în această lume. Vă invit să urmăriți blogul savurând niște articole pe gustul fiecăruia, completate de imaginile inedite cu articole handmade.

Pasiunea e o boală?



Abia acum îmi dau seama cât de capabili şi fără limite ar putea fi oamenii. Zic ar putea, fiindcă foarte puţini ajung să fie unici şi de neânlocuit. Foarte puţini ajung să fie apreciaţi, nu contează dacă se întâmplă prea târziu, important este ce a însemnat acest om pentru omenire şi cît de valorosă a fost sau este această viaţă care a favorizat evoluţia speciei din care ne tragem.
Poate am înţeles numai eu... dar, imi permit să fac un comentariu bazat pe propria experienţă faţă de "pasiune" şi importanţa acesteia în viaţa unei persoane.
Când învăţam la şcoală, am fost o fire descurcăreaţă şi foarte receptivă la tot ce se întâmpla în jur. Mi-a plăcut pictura, lucrul de mână, româna, istoria... şi chimia.
Chimia deveni-se o pasiune în liceu mai ales datorită faptului că ambii părinţi care erau chimişti au încercat să facă din minte un campion olimpic, eu zic că le-a reuşit, dar nu a fost să devin mare campion, oricum, la început mai greu, mai forţat până am ajuns să iubesc chimia, să-mi petrec timpul liber studiind chimie şi am reuşit doar datorită faptului că am făcut din asta o pasiune.
Facultatea am ales-o tot pentru chimie şi am reuşit să o termin doar datorită ambiţiei. Pasiunea pentru chimie s-a stins si am început să uit chiar unele lucruri esenţiale, am învăţat altceva, nu am exersat... oricum nui chiar totul pierdut, doar că nu mai este pasiunea...
Apoi a urmat o periodă în care m-am regăsit în munca şi răbdarea croşetatului. Pentru unii poate sună haios, dar..., era uşor fiindcă ştiam să mă descurc cu orice model şi schemă, îmi plăcea să văd ce pot crea, îmi plăceau lucrurile frumoase, utile, unice... eram atât de fericită încît puteam să croşetez noaptea, ziua, oriunde si oricât...
De patru luni am un nou loc de muncă. Pâinea a devenit noua mea pasiune. Cum? De patru luni, aproape în fiecare zi fac pâine (o secţie de specialităţi a unei companii mari de care nu prea se ocupau tehnologii, doar muncitorii, şi eu am devenit unul din ei). Norocul sau ghinionul meu e că facultatea pe care am terminat-o se chema " Tehnologia panificaţiei" şi adevărul că trebuie mai întâi să lucrezi ca mai apoi să poţi să fii o bucată de şef. Oricum, vorba era despre faptul că painea a devenit un sens al vieţii mele. Trebuia să fac paine bună, frumoasă, gustosă, cu coaja crocantă, cu miezul diferit pentru diferite specialităţi... Nu toate reţetele erau puse la punct, nu tot timpul pâinea ieşea la fel, sau la început aveam probleme cu unele reţete.
Stresss... Veneam acasă cu capul plin, când dormeam visam că fac pâine, visam acea pâine la care am avut probleme. Puteam să visez pâine de fiecare dată când trăgeam un pui de somn. Calculatorul meu era şi este plin de reţete. Am ajuns să găsesc rezolvări la unele probleme chiar în vis. Şi atunci am făcut o mică conexiune cu chimia. Mendeleev a visat sistemul periodic în vis, s-a trezit şi l-a scris pe hârtie, cu asta a marcat toată ştiinţa şi evoluţia omenirii.
Oamenii pot să facă imposibilul, pot măcar să îl atingă, dar trebuie să îţi doreşti asta cu toată fiinţa, trebuie să munceşti până la sânge, poate până la os, să crezi, să iubeşti...
Îmi amintesc ca în vis cum bunica făcea pâine, în covată mare..., şi eu micuţă, mă apucam s-o ajut. Era ceva minunat... maiaua, aluatul, modelarea.., dospirea şi în final coacerea . Şi acel miros de pâine proaspăt scoasă din cuptor, pe care de altfel îl savurez de mai multe ori pe zi, dar acela era deosebit.
Să nu vă mire dacă o să apară articole despre pâine, oricum e un blog despre pasiuni. Şi acum toată pasiunea mea pentru pâine mă face să fiu mândră de munca mea, să fiu fericită când văd ce pâine iese din cuptor şi să stiu că eu am facut-o să fie aşa cum este- PERFECTĂ.