E foarte interesant faptul că atunci când croşetez sunt foarte calmă. La început a fost puţin mai greu, ca o luptă dintre răbdare si libertate, dar acum, când croşetez, mintea mea e liberă, e capabilă să gândească altfel. Desigur că trebuie să gândesc la ceea ce fac, să număr atunci când croşetez, ca să nu fac vreo greşeală - ceea ce înseamnă să desfac tot până la greşeală şi să lucrez din nou. Si totuşi, o parte mare din minte e liberă să gândească în altă parte. De obicei nu vorbesc, fiindcă asta mă deranjează să număr şi fac cele mai multe greşeli. Dacă a văzut cineva cum arată schemele cu croşetări, atunci ar putea înţelege că acea ordine de punctişoare trebuie mereu respectată şi numărată, fiindcă dacă faci mai mult sau mai puţin iese aiurea.Astfel reiese că acea parte din minte capabilă să gândească în altă parte, e foarte favorizată de tăcere, sau mai exact - de faptul că taci. Chiar dacă ascult ceva muzică, daca nu e prea tare, atunci nu deranjează, pe când dacă vorbesc, prea multe sisteme trebuie sa lucreze şi acel subconştient care lucrează în tăcere, nu mai este folosit. E ca şi cum ai medita, doar că mai faci ceva între timp.
Când vorbim, o parte mare din gândirea noastră e preocupată de ce vom spune, alta de ceea ce auzim, pe altcineva, sau chiar pe sine, se acordă un interes mai mare la imagine, la ceea ce se întâmplă şi una peste alta toată gândirea noastră e preocupată de nişte vorbe care de obicei nu sunt prea mult timp gândite. Oricum, asta e altă temă, ceea ce mă surprinde este că atunci când vorbeşti nu prea eşti în stare să faci nimic, sau chiar dacă faci, greşeşti de cele mai multe ori.
Să revin la faza că mintea îmi devine mai liberă atunci când croşetez, poate e din cauza că nu trebuie să mă gândesc prea mult la ceea ce fac şi nu-mi consum prea multă substanţă cenuşie datorită experienţei. Anume când stai în linişte, faci ceva ce-ţi place, ce nu te deranjează, devii un centru pozitiv capabil să gândească lucruri bune, combinaţii frumoase, îţi vin sute de idei în minte şi toate fără un efort deosebit, doar armonia dintre suflet, trup şi minte favorizată de ceea ce pune în mişcare toate acestea. Aţa se deapănă şi ghemul devine tot mai mic, unele gânduri le uit, dar nu-mi pasă, fiindcă voi reveni.
Prietenul meu îmi zice că sunt foarte cuminte când croşetez. E puţin amuzant, dar recunosc că altfel aş sta pe capul lui cu vorbe mai mult sau mai puţin gândite ca orice femeie. Am observat unele femei cum îşi tachinează soţii, sunt foarte enervante. Poate nu sunt toate aşa, dar atunci când vorbeşti ore întregi una şi aceeaşi devii nesuferită şi atunci îi compătimesc pe acei bărbaţi, iar pe femei chiar le-aş sfătui să se apuce de croşetat. Face bine la ţinut limba după dinţi.
Sub stele trece apa
