Pasiuni

Blogul cuprinde articole si poze cu produse crosetate de mine, unice si originale - cu scheme si descrieri sau cu povestea unui produs mai special. De asemenea, articolele sunt pozitive, optimiste, amuzante, îți redau o poftă de viață, de tot ce e bun și frumos în această lume. Vă invit să urmăriți blogul savurând niște articole pe gustul fiecăruia, completate de imaginile inedite cu articole handmade.

Verde crosetat

Verdele este una dintre cele mai instabile culori cu care ne delectăm privirile aproape întregul an. Trecând în mai multe nuanțe foarte lent, natura își schimbă înfățișarea fără a cauza schimbări bruște percepției noastre, anume pentru aceasta verdele este culoarea pe care ochiul o accepta cel mai ușor și are un efect neutru asupra psihicului uman, fiind chiar o culoare ce poate calma persoanele nervoase. 
Verdele se obține la amestecul dintre galben și albastru. Știam acest truc din școală și îl foloseam atunci cînd mi se termina culoarea verde din acuarele. Pentru mine această culoare era cea mai deosebită și, din toate culorile, anume verdele era cel care dispărea cu mult înaintea altor culori, așa că urmau experimentele dintre contopirea galbenului cu albastru. Uneori era enervant, fiindcă nu obțineam nuanța de verde dorită, ba chiar era tot mai diferită de fiecare dată când făceam amestecul, poate anume din această cauză consider că verdele are cele mai multe nuanțe. Nu am făcut nici un studiu, e doar părerea mea despre o culoare care mi-a dat bătăi de cap la orele de arte plastice.  
Când eram mică bunica țesea covoare și pentru mine era foarte interesant tot acest proces, mai ales că mă lăsa să o ajut și eu cu ce puteam. În sat, pe la rude, se găseau diferite modele de covoare moldovenești desenate cu multe culori pe niște coli mari în pătrățele mici. Erau de obicei buchete mari de flori cu frunze, extrem de colorate pe un fundal negru, iar pe margini cu diferite uzoare tradiționale specifice zonelor. Lâna toarsă trebuia vopsită și de obicei venea o femeie meseriașă care avea la ea toată gama de culori și-ți vopsea lâna, apoi după ce se usca, făceam gheme. În timpul țesutului cineva stătea cu schema în față și ”dicta culorile” pe fiecare rând ditr-un capăt până în celălalt. Culorile și nuanțele aveau nume speciale și iarăși cel mai interesant era verdele: ” verde stricat”, ”verzișor”, ” verde nucă”,” verde cu mâinile-n șolduri” și alte nume ciudate pe care le mai rețin. Oricum, ” verde cu mâinile-n șolduri” chiar nu știu de la ce vine, trebuie să fac niște cercetări când plec la bunica în sat șă vă spun mai multe. 
Acest poncho croșetat are mai multe nuanțe de verde, am încercat să-l fac deosebit mai ales că această comandă era pentru cineva care trebuia să îl facă cadou. L-am crosetat foarte repede, trebuia să ajungă la ziua de naștere a unei mame. Am auzit că a fost lucrul potrivit, persoanei potrivite :)





Broșă lila

Astăzi a fost o zi posomorâtă, a plouat și eu am fost afară doar câteva minute. Supermarketul e la doi pași de apartamentul unde stau, așa că pentru mine cumpărăturile fac parte din rutina zilnică. Am reușit să-l conving pe soțul meu să se desprindă de calculator și să meargă cu mine la cumpărături. I-am zis încă de acasă că dacă merge, țin eu umbrela, doar că drumul avea niște denivelări pline cu apă pe care trebuia să le ocolim și pe alocuri să mergem unul în spatele celuilalt. Pentru mine, cel puțin, a fost foarte amuzant fiindcă încercam să-i țin umbrela, dar cu siguranță nu mi-a reușit. Sper că nu a fost prea dezamăgit de încercările mele, știu doar că nu mă va mai lăsa să-i țin umbrela :)
În supermarket am găsit la reducere un mixer pe care chiar vroiam să îl am, sigur l-am cumpărat și cum am ajuns acasă, am copt un chec care a ieșit destul de bunicel. Astăzi, duminică, nu am croșetat, dar în ciuda vremii de fară m-am simțit perfect toată ziua. Am avut o stare de bine mai ceva ca-n zilele cu soare. Înseamnă că starea asta de bine vine de undeva din interiorul nostru și se amplifică cu fiecare lucru bun, util, plăcut pe care îl facem. M-am uitat și la desene animate, apoi la niște poze haioase cu animăluțe la care am dat share pe facebook să le vadă și alți prieteni. Acum am încercat să fac niște poze la o broșă lila care sper să vă placă. Este pufoasă, moale, plină de viață și culoare. Atunci când lipsesc razele soarelui în peisajul de afară face bine să te ocupi cu ceva plăcut, sau să încerci să te îmbraci așa încât atunci când te privești în oglindă, chiar dacă stai acasa, să-ți placă de tine însuți.

Poncho aubergine

Acest poncho croșetat a fost facut la comandă tocmai în martie, însă abia acum i-a venit și lui rândul să-și ocupe locul binemeritat pe blog. Aubergine este culoarea preferată a unei fete minunate pe care am cunoscut-o pe facebook și care iubește articolele croșetate. Dacă vă place modelul pot să îl refac în orice culoare doriți, trebuie doar sa ma contactați. O seară/zi frumoasă tuturor!

Poftă de viață

Sunt un om liber și fericit! Îmi spun asta ori de câte ori vreau să-mi păstrez optimismul. Noi, oamenii, avem tendința să credem tot ce e negativ, ba chiar ne-a intrat în obișnuință. Pentru unii negativismul zilnic este un drog care se incepe cu știrile de dimineață și se termină cu bârfele de la rude sau vecini. Ar trebui nițel efort să ieșim din această criză de pesimism și nepăsare, să încercăm să zâmbim cât mai des, să vedem partea plină a păharului și partea bună a lucrurilor. Cât de bine ar fi să nu mai așteptăm să facă alții ceva pentru noi, să muncim din plăcere și cu o satisfacție dornică de noi încercări. Să știi sigur că nu trăiești în zadar și să prețuiești fiecare clipă. Recunosc că nu am publicat pe blog nimic din ce aș fi croșetat în ziua respectivă, dar astăzi am simțit ceva deosebit după ce am croșetat această orhidee - era mulțumirea de sine, liniște, împăcare, fericire chiar. Deși inițial nu eram sigură că voi reuși, într-un final am realizat-o doar datorită voinței. Este aici undeva o cheie pentru dorințele și visele noastre. Fiecare este diferit, găsește cheia sufletului tău și înarmează-te cu voință!

Habar n-am

Astăzi am avut o zi plină. Mă simt ciudat pentru că vreau să scriu un articol în care să vă arăt ce poncho frumos am croșetat eu. Recunosc că nu l-am croșetat astăzi, dar mă simt într-o perioadă în care nu reușesc să-mi adun gândurile, e ca și cum ți-ai simți mintea într-o pauză de cafea. Poate mi se întâmplă din cauza oboselii.
Cu toate că nu sunt epuizată fizic sau psihic, cred că aș putea sta nemișcată mult timp, fără să ma gândesc la nimic. Acesta ar fi cel mai greu exercițiu - să nu te gândești absolut la nimic, să-ți menții rațiunea într-o pauză și liniște totală. Seamănă cu exerciții de yoga, despre care oricum nu știu prea multe. Aș vrea să cunosc mai mult, nu mă refer neapărat la yoga, ci în general: să știu multe limbi străine, să pot cânta la vioară, pian,... și multe, multe altele, dar le las pe altă dată. Astăzi vreau doar să va arăt niște poze cu ceva care sper să va placă :)