Am vizitat orașul Nessebar de două ori și de fiecare dată am descoperit locuri noi, frumoase, pitorești. Secolele de istorie, emană liniște și respect pentru multe generații demult trecute. E bine că sunt păstrate, renovate și promovate aceste locuri unice.
Era organizat un festival și noi am ajuns spre final, la decernarea premiilor. Ideea cu festivalul e genială, pe lângă participanți se adună spectatori, turiști, presă și orice popularitate aduce beneficii.
Bulgarii profită de pe urmele istoriei, nu o fac în cel mai inteligent mod, cred că ar avea ce învăța de la vecinii greci, însă vectorul turistic e orientat corect și atâta timp cât soarele e blând și apa caldă, turiștii vor veni, mai ales că orașul vechi Nessebar oferă multe imagini spectaculoase.
La nord de Nessebar se află și complexul Sunny Beach, una dintre cele mai frumoase stațiuni de la Marea Neagra, cu circa 800 de hoteluri, construita încă din perioada comunistă, dar care se descurcă de minune în turismul capitalist. Sunny Beach este și cea mai mare stațiune bulgărească de la malul mării.
Printre miile de turiști, ne-am făcut și noi loc la soare. Seara toți ieșeau la plimbare, cumpărături, restaurante, baruri, cluburi, jocuri de noroc, poze cu animale și multe alte distracții, toate contra cost, desigur. Când vine vorba de vacanță, toți sunt parcă în căutarea fericirii. Inițial trăiești cu impresia că dacă vei merge într-un loc de poveste, imediat te vei simți altfel. Poate că unii își iau o pauză de la muncă, deși cei implicați în activități urgente, apelează și în vacanță la câteva ore de muncă. Până la urmă, zilele frumoase trec incredibil de repede și totul costă. Sunt de acord că și acasă ne costă mâncarea, curentul, gazul, internetul etc.. dar în vacanță am avut de multe ori sentimentul că momentele de bucurie trebuie cumpărate și poate acest sentiment a blocat cumva manifestarea reală a fericirii. Știu că mă repet, dar dacă tot face parte din contextul exprimării acestui gând, țin să vă reamintesc - adevărata fericire nu costă nimic, dacă costă ceva, nu mai e adevărată.
Pentru mine fericire a fost atunci când am citit o carte pe plajă, am făcut poze la o floarea soarelui crescută nelalocul ei, la scoici și nisip, am mers la plimbare, am jucat niște jocuri, am cântat în mașină. Fericită am fost când cineva drag mă ruga să am încredere atunci când încerca să mă învețe să înot. Nu mă pot lăuda cu prea multe reușite la acest capitol, dar am avansat puțin de la starea inițială de frică.Bulgaria mi-a plăcut, dar nu m-a cucerit, a fost frumoasă, dar oarecum străină de inima mea, nu am întâlnit ospitalitatea, zâmbetul sincer și prietenia bulgarilor, în schimb am întâlnit frustrări atunci când am pretins să mi se dea tot restul la cumpărături, drumuri rele și mizerie. După ce am trecut vama în România, m-am simțit ca acasă, îmi era drag și dor de orice tufiș. Văd limpede problemele de aici, dar înțeleg că există infinit mai multe lucruri bune în jur de care ne putem bucura.
La întoarcere am făcut un popas la Balcik pentru a vizita grădinile și castelul Reginei Maria, a fost incredibil de frumos, păcat că acest loc de vis nu aparține, așa cum ar fi trebuit, țării noastre. Promit să revin cu pozele și impresiile de aici într-un articol următor.
Ajunși în Iași, am avut multe de rezolvat, deși sunt obosită, mă simt foarte bine acasă, cred că mi-a fost dor de lucrul obișnuit și rutina de acasă. Știu că e un paradox, dar o plecare în vacanță poate să-ți aducă bucurie când ajungi într-un loc nou și frumos, ca mai apoi să redescoperi bucuria de a te întoarce acasă.
